Puştii de la Aqua sport se află în cantonament în Ungaria, unde antrenamentele se desfăşoară normal, chiar dacă mai apar şi mici incidente. Iată cum a decurs o nouă zi de pregătire şi o noapte, care pentru unii n-a fost deloc liniştită, dar care s-a încheiat cu bine pentru toată lumea.

11220889_603899929748954_6135337498362151174_n

“Nici nu s-a terminat bine ziua de ieri că au şi început noi peripeţii. La ora 23, abia terminam de descris ziua prin care tocmai am trecut când am observat că unui copil i s-a făcut rău destul de tare. Am încercat să dregem problema cu ajutorul cunoştinţele noastre, însă niciun remediu încercat nu avea efect deoarece tot ceea ce încercam noi să dăm era eliminat imediat. Înainte de a continua relatarea peripeţiilor aş vrea să vă povestesc un episod care m-a impresionat. După dureri de burta destul de mari, vărsături şi alte manifestări neplăcute am fost întrebat când mergeam constant să văd care e starea copilui: “Domnu, dumneavoastra aţi dormit vreun pic în noaptea asta?”. “Nu, de ce?” “Păi mergeţi şi dormiţi un pic că sigur trebuie să fiţi tare obosit şi dacă îmi este foarte rău vin eu să vă trezesc”. După acest impresionant moment, mi-am mai continuat vizitele şi într-un final am decis că trebuie să mergem la spital, pentru că nu se mai putea. Noroc că am avut de mers cam două minute. Am întâlnit o doctoriţă şi nişte asistente tare amabile care l-au tratat pe copil cu multă responsabilitate astfel încât după vreo 3 ore şi ceva starea micului înotător era cu totul alta. Se schimbase atât de mult starea de spirit încât dintr-un copil apatic, am ajuns să avem un copil pus pe glume care ne tot întreba cu un râs mare pe faţă de nu ştiu ce scenă dintr-un film de comedie. Obosiţi şi înfriguraţi, am plecat pe la 6 spre cazare unde am reuşit toţi trei să adormim buştean.

11902462_603899926415621_4514040555853523406_n

După trei ore numai bune de somn, am plecat spre masa şi apoi un antrenor a mers cu copiii la bazin, unul a rămas cu copilul bolnav acasă iar mama tuturor răniţilor a plecat să cumpere medicamente. În scurt timp de la începerea antrenamentului au mai apărut doi copiii la cazare cu semne oarecum asemănătoare, însă au fost trataţi prompt, având deja o vastă experienţă de 3 zile de diagnosticat şi tratat copiii. După un antrenament de alergare, vreo 28 de km dupa unele surse, vreo 50 după altele, vreo 100 de km după cele mai credibile, copiii valizi au efectuat şi un frumos antrenament în apă dezmierdaţi de călduroasele raze ale soarelui. Apoi după lungi aşteptari după fete, am reuşit să ajungem şi la cazare să vorbeasca copiii cu părinţii. Spre deosebire de alte zile, plânsul la telefon a devenit un lucru total izolat, doar 5.8823529% din copii plângând în timpul convorbirii. Apoi am mers la masă în formaţie aproape completă. Au mâncat cu toţii foarte bine, gustând o foarte interesantă supă de fructe la primul fel. Apoi am ajuns la cazare şi a urmat clasicul somn de prânz, pe care o parte l-au sărit, dar vom avea grijă să nu se mai repete astfel de lucruri pe viitor. Am aflat cu surprindere că ne pregătim deja de nuntă, noi, antrenorii, gândindu-ne deja cu ce ne vom îmbrăca la frumosul eveniment. După somn a urmat un uşor antrenament cu zâmbetul pe buze, şi multă joacă ca să ne încărcăm bateriile pentru ziua de maine. A urmat o delicioasă cină după care vorbit la telefon cu părinţii. De data asta doar cu zâmbetul pe buze, apoi o seară în care am continuat jocul început cu o seară în urmă. Spre uşurarea tuturor cu toţii au fost sănătoşi, au trecut toate durerile iar mâine sperăm să fie cu toţii în formă maximă. Cu mare tristeţe şi dezamăgire, pentru că a trecut încă o zi, s-au dus copiii spre somn pentru că mâine o luăm de la capat. Din fericire pentru ei nu ştiu ce îi aşteaptă…”

LĂSAȚI UN MESAJ