Clubul de nataţie Aqua Sport a organizat un cantonament de vară pentru cei mai buni înotători cu vârste între 7 şi 11 ani. Plecarea la Hodmeszovasarhely, în Ungaria, a fost pentru mulţi dintre ei prima despărţire mai lungă de părinţi.

IMG_0211

Cei doi antrenori care îi au pe micii campioni sub supraveghere, Mircea Purcaru şi Oussama Rebai, plus președintele clubului, Andrei Nicolescu, au grijă ca aceștia să se simtă în siguranţă. Iar pentru ca părinţii să nu stea nici ei cu grijă, profesorii lor transmit zilnic informaţii din cantonamentul copiilor. Iată mai jos descrierea primei zi departe de casă, într-un jurnal de cantonament destinat unor puşti hotărâţi de mici să facă performanţă..
“Dragi părinţi,
După ce ne-am despărţit în gară, copiii s-au simţit minunat, s-au jucat şi şi-au făcut simţită prezenţa în tot vagonul. După ce au obosit puţin, s-au culcat, “din proprie iniţiativă”. Desigur, noi am încercat să îi convingem să mai rămână treji, dar nu am avut sorţi de izbândă. Au testat toate cuşetele, s-au căţărat din unele în altele, apoi după ce s-au hotărât unde dorm, sau după ce am tras la sorţi în unele cazuri, s-a stabilit unde îşi va petrece fiecare noaptea. Au dormit duşi până la Curtici (desigur, cu pauzele de mers la toaleta) apoi am schimbat trenul nostru cu un personal, care încă nu am ajuns la concluzia dacă era tren, metrou sau tramvai.
Important e că era foarte curat, şi desigur, că aveau o toaletă curată şi funcţională. După o oră de mers, în care joaca a continuat, am ajuns la Hodmeszovasarhely. Am decis să o luăm pe jos, întrucât erau mai puţin de 2 kilometri până la cazare. Desigur, un drum care trebuia să dureze 15 minute, a durat vreo 45, întrucât s-au rupt roţile la vreo două geamantane, s-au descheiat niste şireturi, mai cădea câte ceva din vreun rucsac…mici detalii. Am ajuns la cazare, am luat micul dejun în aer liber, în fata hotelului, am lăsat bagajele la recepţie şi am pornit spre bazin. Am făcut o mică dezmorţire şi ne-am acomodat cu bazinul. Personalul de acolo a fost foarte amabil, ne-au pus culoarele la dispoziţie, şi am putut să ne încălzim puţin. Vremea a fost numai bună de antrenament în aer liber, a fost soare dar nu foarte puternic, iar apa avea cam 28 de grade. Desigur, avem în grupă vreo 2-3 tremurici cărora li s-a părut a fi apa un pic cam rece, dar în rest totul a fost în regulă. Apoi am mâncat prânzul. Mâncarea a fost la superlativ atât calitativ, cât şi cantitativ. Am mâncat, am mers la somn şi au adormit toţi imediat. Probabil că la prânz copiii v-au visat când au dormit, pentru că după amiază s-au trezit câţiva cu un dor de părinţi. S-a lăsat cu câteva lacrimi, suspine, dar într-un final am reuşit să terminăm aproape cu toţii antrenamentul. Nu a fost nimic greu, întrucât copiii încă erau puţin obosiţi de pe drum. Ne-am încălzit în bazinul cu apa termală, am cinat, apoi după o scurtă şedinţă a zilei, au vorbit cu dumneavoastră, au mai curs nişte lacrimi de dor, dar toţi s-au culcat liniştiţi şi au adormit imediat, sperând că mâine va fi o zi plină de joacă.
Ce inocentă e copilaria…..”

LĂSAȚI UN MESAJ